19 Decembrie 2006 - SalesJobs organizeaza concursul lunar “O intamplare de 200 RON”
Salesjobs.ro este primul si singurul site specializat pe domeniul vanzari, care ofera pe langa cele mai recente joburi din vanzari si informatie relevanta celor care lucreaza in acest domeniu.
Concursul lunar “O intamplare de 200 RON”
Salesjobs.ro premiaza lunar cele mai interesante intamplari, practici, realitati din viata oamenilor de vanzari.
*Te-ai lovit de realitatile pietei sau esti protagonistul unei intamplari pe care vrei sa o impartasesti si colegilor de breasla?
* Ai fost in situatii din care te-a salvat doar flerul tau de om de vanzari?
* Ai ajuns in momentul in care vrei sa impartasesti celorlalti din experienta acumulata, insa nu ai timp, nu ai cui sau nu gasesti motivatia necesara? Te motivam noi cu 200 RON lunar.
Castigatorul lunii Noiembrie este Ottilia Tepuc.
“A durat mai mult redactarea intamplarii, decat gandirea ei. Ce m-a motivat sa particip la concurs? Mi-a dat ocazia de a-mi impartasi experienta. Concursul in sine mi se pare o idee super. Sper sa scrie cat mai multi intamplarile prin care au trecut.” (Ottilia Tepuc)
Pentru a vedea propunerile care au intrat in concurs, sau pentru a participa te invitam sa accesezi site-ul Salesjobs.ro
Povestirea castigatoarei lunii noiembrie:
Mirajul Fetei Morgana - Noiembrie 2006
Sunt om al vanzarilor. Imi place teribil de mult aceasta lume si desi previziunile converg spre o apropiata finalitate a ceea ce numim azi distributie (in forma in care o stim acum), vreau sa cred ca ma voi putea desfasura inca multi ani de azi incolo in aceasta lume plina de provocari.
Experienta pe care o voi impartasi cu voi este un semnal de alarma pentru visatori, o poveste despre ceea ce inseamna sa ajungi acolo unde ti-ai dorit si sa nu mai poti accepta. Deci sa purcedem:
Am lucrat intr-o firma nationala de vanzari in functia de agent comercial pe o anumita zona. Am inceput ca novice intr-un segment dificil si in formare pe atunci, am avut parte atat de succese cat si de esecuri, doar toate au fost benefice pentru mine ca profesionist dar si ca om; am invatat sa lupt si sa nu cedez sub nici o forma, am invatat diplomatia, mi-am intarit caracterul si intr-un final am ajuns o infatuata care credea ca este capabila de mult mai mult.
Din nefericire mi s-a confirmat ceea ce mi-a spus un trainer exceptional de al meu la un moment dat un agent bun nu este neaparat si un lider bun. Si am dat vrabia din mana pentru cioara de pe gard. Am acceptat un post de director de vanzari la o firma locala, o firmă ce (din cunostintele mele si ale unei regiuni intregi) detinea trei minimarketuri, o fabrica de productie si un depozit en gross. Oferta suna atat de tentant incat nu am refuzat desi regionalul meu mi-a tinut o predica de multe minute. Nu l-am ascultat pentru ca nu ne suportam reciroc si am crezut ca imi vrea raul sau binele lui deoarece eram cotata in cadrul firmei ca un bun profesionist. I-am cerut sa ma avanseze sau sa imi promita avasnsare la un moment dat. Nu a facut-o si eu am plecat.
La noua firma, norii roz s-au risipit dupa numai o luna. Minimarketurile apartineau unor oameni de afaceri din afara tarii, fabrica era un apartament si depozitul gol si inglodat in datorii invizibile , adica patronul datora multi bani camatarilor si era in incapacitate de plata. Am luptat cu morile de vant pana am clacat psihic. Riscam sa imi pateze numele. Ma angajase sa scot castanele din foc si mea maxima culpa, nu am reusit nici un moment sa il respect. Omul acela era paralel cu ce inseamna comert, avea mari lacune la capitolul cultura si un IQ putin peste limita imbecilitatii. Cu toate acestea nu il invinovatesc. Singurul responsabil de situatia mea am fost eu, am inaintat prea repede. Acum stiu ca trebuie parcursi toti pasii spre culmi. Incet, parcurgand fiecare etapa la timpul ei, fara salturi spectaculoase. Unii reusesc, altii mai putin.
Am plecat la primul job ce mi s-a oferit. Agent. Vreau sa cred ca imi este bine. Si nu vreau sa renunt. Am primit de curand o oferta pentru jobul visat anterior plecarii mele de la acea firma nationala si....NU POT SA ACCEPT! Am atins visul si il las sa se spulbere. Atat.
Se spune ca oamenii destepti invata din greselile altora. Eu am invatat pe propria mea piele dar sper ca cei ce vor citi confesiunea mea se vor dovedi a fi destepti.
Acum suflu si in iaurt. Si ce folos. Self estem-ul meu e cam terfelit, dar imi voi reveni. Luati aminte! Cititi printre randuri! Si aduceti-va aminte de cuvintele parintelui Trandafir al lui Slavici "rauvoitorii ne sunt uneori spre folos", regionalul meu mi-a vrut binele, si al meu poate si al lui. Trebuia sa il ascult. Acum stiu!
Ottilia Tepuc
|
