Archive for July, 2007

Vrajitoria isi scoate palaria in fata blogosferei

Tuesday, July 10th, 2007

Pentru ca blog-ul e la moda si moda face ravagii, vrajitoria se adapteaza si isi atrage clientii acum cu ajutorul bloggingului.
Astfel, fiica mamei Omida, vrajitoarea Rodica Gheorghe, “Desemnata lidera incontestabila a vrajitoarelor din Romania, prima vrajitoare aparuta pe canalele TV si in presa scrisa din Romania si peste hotare cum ar fi Pro-TV, Antena 1, Realitatea TV, Dan Diaconescu TV ,Discovery Channel ,BBC, Al Jazira TV, prima din Romania care a participat la congresele internationale ale vrajitoarelor.” s-a conformat noului trend si si-a facut…blog.
Gasim acolo dictionare de vise, descantece si alte lucruri “vrajitoresti”.
Cata modernitate si in magia asta…:)

Workaholismul intre evadare si patima

Monday, July 9th, 2007

Zilele trecute vorbeam cu o buna prietena despre efectele nocive ale workaholismului. Intr-un fel sau altul incepusem sa-i blamez pe cei care isi risca santatea, isi “pierd” timpul si isi lasa toate celelalte preocupari pe planul doi. Conturasem ideea ca trebuie sa ne mai si hranim spiritual, sa ne si relaxam cateva zile in concediu, sa ne vedem si la un film cu prietenii. Cu fervoarea care ma caracterizeaza imi incepusem speech-ul pe care urma sa-l finalizez pe un alt ton…
Prietena mea m-a ascultat atent si mi-a spus pe un ton absolut firesc: ” Te-ai gandit ca multa lume devina workaholica in momentul in care celelalte planuri de care vorbesti tu practic nu exista? Cand minusurile din viata devin atat de apasatoare incat ideea de “acasa” nu te mai atrage? Cand cumva iti termini treaba la serviciu, dar nu exista nimic destul de motivant sa te faca sa te ridici de la birou?”.
Noua perspectiva mi-a stricat un pic teoria.

Dar, am, venit cu un contra-argument. Mi-am adus aminte, pe cand lucram intr-o multinationala, ca sefa noastra tot ne-o dadea exemplu pe o colega de a ei, care lucra de dimineata pana seara, care a lucrat si pe perioada cand a fost insarcinata si care la 6 zile dupa ce a nascut si-a reluat pozitia pe scaunul biroului… Ma indoiesc amarnic de faptul ca aceasta femeie nu avea un motiv puternic sa se duca la ora 18-cand se termina programul-acasa…si totusi nu o facea mai devreme de 22 niciodata.

Nu am facut un sondaj, dar am creionat urmatoarea concluzie: majoritatea workaholicilor privesc job-ul ca pe un refugiu, ca pe o alinare in momentul in care in viata personala nu le aduce anumite satisfactii; in acest caz…workaholismul este o etapa de tranzitie si se desfasoara pe o perioada de timp limitata.
Mai exista o categorie de workaholici cronicizati care privesc cariera ca pe un reper central in jurul caruia graviteaza toate celelalte planuri. Altfel spus, au “patima muncii”…dar sa nu uitam ca patima unor astfel de persoane ne-a ajutat sa descoperim, sa evoluam, sa crestem.
Pana la urma este sau nu de blamat?!…