Pregatirea pentru interviu

Tot citesc pe diferite site-uri si in reviste de profil sfaturi in ceea ce priveste pregatirea pentru interviu.Ce sa zici, ce sa nu zici, cum e politically correct sa te comporti si cum sa te prezinti. Din punctul meu de vedere interviul nu este acelasi oriunde te-ai duce. Se respecta cateva “legi” universale, dar uneori si acestea pot fi incalcate.
Daca in cele mai multe cazuri prezenta la interviu se doreste a fi una decenta si formala, sunt convinsa ca exista companii care nu tin extrem de mult la infatisare sau la o atitudine 100% formala.(un exemplu ar fi firmele de IT)
Daca v-as spune ca nu este bine sa vorbesti de salariu, veti vedea ca multi recruiteri va intreaba inca de la inceput despre pretentiile financiare si oricat v-ati eschiva, raspunsul tot trebuie sa apara, de undeva, de acolo, timid si un pic inhibat.
Daca v-as spune ca trebuie sa te prezinti entuziast si dornic sa faci parte din echipa respectivei companii, veti vedea ca in multe cazuri euforia va va fi repede diminuata de o fata plictisita si blazata a unor recruiteri.
Daca v-as spune ca sinceritatea este o conditie de baza pentru a trece un interviu cu brio, veti vedea ca unora le place sa fie mintiti frumos: fie vorba intre noi, cati nu au parasit ultimul loc de munca suparati pe sefi sau pe colegi, dar sa spui asa ceva unui viitor angajator e o gafa de proportii.
Am putea merge mai departe si sa ne gandim de acasa la unele raspunsuri prestabilite. Sigur veti avea parte de intrebari la care va asteptati: “de ce ai parasit ultimul loc de munca?”, “te-ai gandit la un plan de cariera/ce vrei sa faci in urmatorii 5 ani?”, “te-ai putea descrie in cateva cuvinte?”, “ce proiect initiat de tine ti-a adus cele mai multe satisfactii?” and so on. Ei bine, un profesionist in ale HR-ului va sti sa faca diferenta intre spontaneitate si clisee decrepite “care dau bine”. Sunt convinsa ca multi s-au saturat de raspunsuri tipice:”sunt dinamic si ambitios, iar defectul meu este ca sunt perfectionist”,”in 5 ani vreau sa ajung manager”,”am plecat de la ultimul loc de munca intrucat nu mai eram motivat profesional si nu simteam ca mai pot evolua” etc. Macar daca veniti cu raspunsuri pregatite, jucati teatru si pareti ca le-ati formulat acolo, ad hoc. Daca tot vreti sa sune totul fara hiba, incercati si alte cuvinte, alte formulari, macar nu va plictisiti in totalitate partenerul de discutie.
Veti vedea, daca nu ati vazut deja, ca desi, in mare, interviurile au puncte comune, ele difera in functie de cel din fata voastra si de cultura organizationala in care ar urma sa va faceti intrarea.
Fiti pregatiti pentru orice si ganditi-va inainte ce raspuns ati vrea sa primiti voi in cazul in care ati fi recruiter.Anticipati intrebarile, dar feriti-va de clisee.
Simtiti-va confortabil in pielea voastra si nu fiti disperat. Sunt multe posibilitati si poate cea mai buna varianta inca va asteapta…:)

2 Responses to “ Pregatirea pentru interviu ”

  1. RUSE ALEXANDRA Says:

    Pregătirea

    Slujbele oferite, sunt pierdute sau câştigate, în funcţie de pregătirile pe care le faci pentru interviu.

    Înainte să te vadă cel care angajează, au fost făcute o mulţime de lucruri privind trasarea
    obiectivelor slujbei, a descrierii ei, creionării specificaţiilor persoanei, ca şi considerente despre salariul de start, sau recapitulări şi aranjamente de orientare. Unele firme, apreciind cât de costisitoare ar fi o întâlnire greşită, investesc sume semnificative, pentru antrenarea celor care participă la procesul de selecţie. Trebuie obligatoriu, să te adaptezi acestor pregătiri.

    La fel cum nu te-ai prezenta să alergi la maraton fără o mulţime de antrenamente, tot aşa
    candidatul înţelept nu va aborda interviul fără a încerca să ia “pulsul unui interviu”. Veţi
    vedea cum ….

    Aşteptările intervievatorului
    Este bine stabilit că aşteptările intervievatorului, în ceea ce priveşte candidatul, formate în timpul pre-interviului, pot fi doar impresii personale. Un intervievator care aşteaptă să întâlnească un candidat puternic îl tratează pe acesta diferit în timpul interviului, faţă de ceilalţi. Intervievatorul care aşteaptă răspunsuri bune va crea oportunităţi pentru candidat pentru a se descurca bine.

    În consecinţă, este valabil orice poţi face pentru a crea o impresie bună. Iată câteva idei:

    prezentare profesională bine făcută, care să sintetizeze cu succes realizările tale;
    o formă, bine scrisă a aplicaţiei care se referă la rezumatul tău şi/sau;
    o scrisoare de însoţire puternică care să detalieze cât de aproape sunteţi, din punct de
    vedere profesional, de specificaţiile slujbei şi « punctul unicat de vânzare »;
    o scrisoare pozitivă care confirmă interesul tău pentru interviu şi care exprimă cât de mult
    aştepţi întâlnirea.

    Dacă intervievatorul se aşteaptă să fii bun, o să simţi această atitudine favorabilă şi vei fi
    încurajat să încerci din greu, să-ţi prezinţi punctele forte. Deci ajută-l pe intervievator să te
    ajute, foloseşte strategia de precondiţionare în a te prezenta tare, dinainte, astfel încât să
    reuşeşti să fi cel mai bun candidat.

    Cum scapi de “apăsarea” interviului
    Este surprinzător câţi oameni îşi pregătesc ei înşişi ratarea interviului. Iată câteva “picioare de lemn (picioare de plumb)” pe care le-am menţionat mai devreme şi modul în care acţionează ele:

    sunt prea tânăr/bătrân,
    am/nu am experienţă,
    sunt prea mult/prea puţin calificat,
    sunt bărbat/femeie,

    Ceea ce trebuie să-ţi reaminteşti este că, dacă ai reuşit să obţii un interviu, intervievatorul
    a acceptat orice fel de limite pe care poţi să ţi permiţi să i le pui în spate. Timpul
    intervievatorului este limitat, ca al tuturora, de altfel. Va investi în tine numai dacă crede că poţi să faci munca, deci nu fi prea îngrijorat de picioarele tale de lemn. Oricare ar fi ele, nu reprezintă o problemă.

    Prima regulă a candidatului: Nu răspunde pripit la întrebări (cu DA sau NU)
    Aceasta poate fi o surpriză, dar este una din cele mai puternice piese ale sfatului dat.
    Intervievatorii “mănâncă” răspunsurlile cu care sunt hrăniţi, deci ca intervievat, nu trebuie să spui nimic decât dacă eşti pregătit să răspunzi sau să detaliezi ce ai de spus. Cel mai bun sfat pe care pot să ţi-l dau: NU TE GRĂBI SA RÃSPUNZI FÃRÃ SÃ TE GÂNDEŞTI. Pe această cale poţi controla informaţiile pe care le dai despre tine. În cazul interviului ai 100% controlul a ceea ce spui. Dr. Kissinger a salutat odată corpul de presă cu cuvintele “Care dintre voi are întrebări pentru răspunsurile mele!”. El ştia ce informaţii voia să dea cu acea ocazie şi ai face bine să fii în aceeaşi poziţie la interviu, -să ştii ce informaţii vrei să dai despre tine.

    Utilizaează un bilanţ al carierei
    Dacă ştii exact ce slujbă cauţi sau vrei, atunci fă-ţi o prezentare corespunzătoare a carierei.
    Aceasta trebuie folosită cât mai curând posibil în interviu. O prezentare a carierei are avantajul că ea crează în mintea intervievatorului aşteptările dorite, pregătindu-l pentru informaţiile de mai târziu.

    Iată câteva exemple:
    Sunt un cumpărător cu motivaţii puternice, cu un record dovedit în negocieri de succes, în
    zona tehnică şi comercială

    Sunt un tânăr, format profesional, cu experienţă, în vastul domeniu al asigurării
    cunoştinţelor de producţie, cu experienţă în vânzări şi marketingul noilor afaceri şi dotat în
    privinţa managementului resurselor umane.

    Relatarea trebuie să fie scurtă şi puternică, luminând toate atuurile, incluzând calităţile relevate în timpul ultimei slujbe dacă nu au fost subliniate în istoria carierei sau n-au fost scoase suficient în evidenţă, în contextul particular al slujbei pe care o ceri.
    Faptul că lucrezi la o prezentare a carierei tale poate să te ajute pentru a răspunde la acele
    întrebări deschise care se pun de obicei la începutul interviului. Întrebarea “Vorbeşte-mi despre tine” este un dar ceresc pentru o prezentare bine pregătită.

    Dar mare atenţie, nu utiliza in prezentarea bilanţului propriei cariere cuvinte sau fraze
    condiţionale precum: “cred că aş putea să …”, “am impresia că”, etc., acestea reduc
    drastic din “tăria prezentării” şi dau intervievatorului senzaţia că nu eşti stăpân pe tine.
    Vorbeşte cu tine însuţi (singur în faţa oglinzii) Nu te speria, nu este primul semn de nebunie, ci o parte foarte importantă pentru a trece cu bine de un interviu.

    Omul foloseşte părţi diferite ale creerului pentru a gândi şi a vorbi. Nu ţi s-a întâmplat niciodată să-ţi stea cuvintele pe limbă şi să nu le poţi rosti? La orice interviu o să te simţi puţin îngrijorat şi aceasta nu îţi va îmbunatăţii fluenţa. În societatea noastră nu este posibil să fi un auto-publicist,
    deci toţi suferim de o lipsă de experienţă, când vorbim despre noi înşine, munca noastră şi
    realizările noastre. Totuşi interviul este structurat, specific, pentru ca tu să poţi face acest lucru. Continuă să te întrebi pe tine însuţi cu întrebări deschise, cum ar fi: cum?, de ce? cum şi spunemi, răspunde etc. Exersează vorbind despre tine însuţi cu voce tare -în baie, când conduciceilalţi s-ar gândi că eşti puţin ciudat, dar dece ţi-ar păsa ce cred posibilii ascultători, dacă tu eşti din ce în ce mai aproape de a obţine slujba râvnită (de un salariu de 5000$ pe lună, de exemplu)!

    Cercetările sugerează că persoanele care vorbesc fluent sunt apreciaţi ca:
    mai inteligenţi
    având talente interpersonale mai bune
    mai buni manageri

    Deci exersează şi dezvoltă-ţi o vorbire fluentă pentru a putea discuta cu succes despre
    realizările tale.
    Sparge “zidul” modestiei, fi agresiv si concis
    Presupune că eşti invitat să participi la o procedură de recrutare diferită. Cel ce vă “faultează” vă aliniază pe toţi potenţialii candidaţi şi vă spune “Fiecare dintre voi trebuie să spună exact 30 de cuvinte şi în funcţie de răspunsurile voastre voi face alegerea”. Care vor fi cele 30 de cuvinte ale tale?

    Da, este un foarte bun exerciţiu de disciplină. Întreabă-te deci: Ce calităţi am eu de vânzare sau de oferit pentru speranţeleacestui patron? Ce calităţi am eu, pe care ei le doresc şi de care au nevoie, pentru a-i ajuta să aibă mai mult succes cu firma lor. Pregăteşte 30 de cuvinte declarative, ca un exerciţiu şi o să constaţi că îţi transformă şansele pe care le ai. Aceste 30 de cuvinte declarative vor face cel puţin două lucruri: Primul, te vor face să te gândeşti la motivul pentru care ai putea fi angajat şi al doilea, vei avea un control de calitate asupra a tot ceea ce spui la interviu pentru că, dacă nu se află în declaraţia celor 30 de cuvinte, este mai bine să nu spui. Aminteşte-ţi, cel care angajează, te angajează pentru posibila ta contribuţie în organizaţia lui.

    Nu te va angaja niciodată, indiferent de valoarea ta, dacă nu eşti capabil de o contribuţie în
    organizaţia lui, iar el ca reprezentant al organizaţiei să perceapă acest lucru.
    Tot ceea ce vei spune la interviu, trebuie să amplifice declaraţia ta de 30 de cuvinte.

    Verifica-ţi “bâzâitul” («ăăăă ăăă ăă … » - vezi Petre Mihai BĂCANU)
    Acesta este un sfat bun, în particular, mai ales pentru cei care nu au avut un serviciu de multă vreme, sau pentru cei care doresc să se mute dintr-un sector în altul. Activitatea de management, ca şi îmbrăcămintea, este o chestiune de “modă”. Recent moda a inclus, în acest domeniu următoarele:

    managementul prin obiective
    planificarea resurselor materiale
    cercurile de calitate
    punerea pe primul loc a oamenilor
    buget de bază, zero
    căutarea perfecţiunii
    managementul calităţii totale
    clientul pe primul loc (Clientul nostru, stăpânul nostru!!?)

    Este important să verifici ce este nou în perspectiva domeniului din care face parte organizaţia în care doreşti să te angajezi. Aceasta se poate face uşor, prin citirea ziarelor de specialitate. Întoarce-te cu şase luni în urmă şi citeşte ziarele şi revistele de specialitate, astfel încât să preiei cuvintele şi frazele cheie care sunt la modă.

    Pregăteşte-te să răspunzi la întrebări de tipul:
    Ce ştii despre industria noastră?
    Ca manager, care sunt problemele de interes?
    Din punctul tău de vedere, ce crezi că ar trebui organizaţiei noastre pentru a realiza
    îmbunătăţiri pozitive?
    Ce crezi că ar trebui să facem cu problema XYZ?
    Care sunt factorii majori care ne preocupă acum?

    Este important cum faci afirmaţiile
    Henry FORD spunea: “Dacă te gândeşti poţi sau dacă te gândeşti că nu poţi, ai dreptate”,
    iar trupa DIVERTIS spunea “Dacă bei poţi”. Este o lecţie fundamentală pentru intervievaţi,
    deoarece, de obicei, ne limităm pe noi înşine prin imaginea pe care o avem despre noi, sau prin conceptele pe care le avem despre noi înşine. În particular, este foarte important dacă te îndrepţi spre o slujbă mai “mare”, cu mai multă responsabilitate, dar nu eşti absolut sigur că posezi totul aşa cum trebuie. Dacă eşti nesigur, sau nivelul de siguranţă scade pe parcursul interviului, cel ce ia interviul va percepe acest fapt. De multe ori această atitudine este comunicată non-verbal. O cale de a depăşi acest posibil handicap, este să faci afirmaţii. Acestea reprezintă scurte declaraţii despre tine însuţi, la prezent, despre ce vrei să fii în viitor.

    Exemple, pentru manageri de vânzări:
    “Sunt un manager internaţional de vânzări, cu excelentă experienţă în marketing
    şi promovare”
    Lucrul interesant în aceste afirmaţii este reprezentat de faptul că tu devii ceea ce afirmi. Aceasta pentru că devii atras şi interesat de aceste lucruri care sprijină afirmaţiile tale şi vei dezvolta experienţe relevante şi calificare superioară. A face afirmaţii are un efect direct asupra celor din jur, a ta şi a carierei tale.

    Deci în termenii interviului, să-l adaptezi pe Henry FORD
    “Dacă te gândeşti ca poţi sau dacă te gândeşti că nu poţi, ai dreptate”
    Cum se structurează un interviu
    Cei care iau interviurile nu sunt născuţi pentru asta, ci antrenaţi. Deci poţi avea acces la unele informaţii. Ei sunt antrenaţi în două domenii majore:

    cum să pună întrebări
    cum să structureze un interviu

    Cum să răspunzi la întrebările pe care ţi le pun, este prezentat într-un alt curs despre interviu.
    Structura inteviului trebuie să acopere toate aspectele semnificative ale candidatului. Dacă
    cunoşti structura, te poţi pregăti pentru că poţi anticipa aria de cuprindere a întrebărilor.

    Există două structuri de bază ale interviurilor:
    Planul în şapte puncte (după Alec RODGER)
    Planul in cinci puncte (după John MUNRO FRASER)

    Planul în 7 puncte: sugerează că întrebările trebuie puse, relativ la următoarele şapte domenii:
    1. Aspecte fizice: Această persoană este sănătoasă, este bine construită, are carismă şi
    impact pentru slujba oferită?
    2. Pregătire: Are pregătirea academică şi profesională necesară, pentru slujba în cauză? Are
    această persoană o experienţă adevărată şi o fişă personală care-o face capabilă pentru
    acest job? (60 % din timpul unui interviu se “pierde” în această secţiune).
    3. Inteligenţa: Cât de inteligentă este persoana şi cum îşi utilizează inteligenţa într-o
    anumită situaţie de serviciu?
    4. Aptitudini speciale: Are persoana în cauză aptitudini speciale (spaţiale, de limbă,
    numerice) care au o legătură directă cu slujba oferită?
    5. Interese: Cum îşi petrece această persoană timpul liber, cum îşi cheltuieşte banii şi ce
    afirmă despre potenţialele sale talente şi despre motivaţiile legate de slujba cerută?
    6. Dispoziţia: Care este personalitatea acestei persoane şi care sunt implicaţiile pentru
    slujbă?
    7. Circumstanţele: Cum au afectat circumstanţele, cariera persoanei până la data respectivă
    şi cum vor afecta cele prezente şi viitoare performanţele persoanei în slujba respectivă?

    Câteodată candidaţii sunt întrebaţi de lucruri pe care le consideră (le percep) ca irelevante, dar dacă cunoşti structura, poţi înţelege ce se ascunde în spatele fiecărei întrebări.
    A-i angaja un “salesman” pentru o piaţă cu competiţie ridicată, dacă candidatul
    este interesat în colecţionarea de timbre?
    Dar mulţi candidaţi consideră că ceea ce fac în afara serviciului, sau ceea ce fac membrii familiei lor nu-l privesc pe intervievator şi deci, ignoră aceste elemente, ceea ce este o mare eroare.

    Planul în cinci puncte: în acest caz principalele puncte sunt:
    1. Impactul asupra celorlalţi: Ce fel de reacţii provoacă apariţia acestui personaj, limbajul şi
    manierele lui, din partea celorlalţi?
    2. Calificare şi experienţă: Posedă acest personaj cunoştinţele şi talentul pe care le impune
    slujba solicitată?
    3. Abilităţi înăscute: Cât de rapid şi cu câtă acurateţe lucrează mintea acestei persoane şi
    care sunt referinţele (aplicaţiile) pentru slujba cerută?
    4. Motivaţii: Ce fel de muncă i se potriveşte personajului şi cât efort este dispus să depună?
    5. Adaptabilitate emoţională: Cât de adaptabil este acest personaj diferitelor situaţii,
    colectivului şi care sunt implicaţiile pentru slujbă?
    Cunoscând structura interviului începi să înţelegi ce doreşte intervievatorul de la tine. Un bun
    exerciţiu de pregătire, este reprezintat de conceperea unui plan în şapte puncte, pentru o slujbă pe care o visezi, astfel încât să poţi anticipa unele întrebări şi modul de abordare al acestora.

    Centrele de evaluare
    Înainte de 1949 cercetătorul WAGNER a utilizat acest tip interviu ca un instrument de selecţie
    valabil şi de încredere. Mai târziu, datorită dificultăţilor legate de selecţie şi a cererii sau dezvoltat centre de apreciere în care lucrau psihologi specializaţi în psihologie ocupaţională şi specialişti în selecţie de personal.

    În aceste Centre de Evaluare, oamenilor (uzual în grupuri) li se măsoară abilităţile. Există, în
    general, patru părţi de apreciere, numite:
    1. Chestionar psihologic: care măsoară abilităţile individuale şi trăsăturile personale.
    2. Activităţile de grup: care examinează cum răspund indivizii în grup şi/sau la probleme
    care trebuie rezolvate.
    3. Activităţi sociale: pentru a vedea cum se comportă candidaţii, de obicei la o cină şi/sau la
    un tur al uzinei.
    4. Unu la unu sau Interviul panel cu managerii generali: (senior line managers).
    Pe această cale cel care intervievează, selectează informaţii multiple şi foarte bune despre
    candidat. Deasemenea, candidaţii sunt observaţi în situaţii care seamănă cu o activitate reală. În orice caz, Centrele de Evaluare nu sunt perfecte şi nu este posibil să-ţi îmbunătăţeşti semnificativ performanţele tale, cu câteva tehnici simple şi strategii pentru chestionarul psihologic şi activităţile sociale.

    Chestionarul psihologic: nu est recomandat să falsifici răspunsurile la un asemenea chestionar din două motive:
    1. Dacă organizaţia caută un tip anume de personalitate şi tu mimezi răspunsul ca să se
    potrivească, va fi neplăcut pentru tine să reuşeşti.
    2. S-ar putea ca intervievatorul să-şi dea seama că nu spui adevărul.

    Testele de abilitate sunt diferite. Nu este recomandat să te faci mai deştept decât eşti, dar poţi pierde destule puncte, dacă nu ai spirit practic.

    Activităţi de grup: de obicei, iau forma discuţiilor de grup, fiind puşi să rezolve o problemă,
    relativ la o situaţie dată. Invitaţii trebuie să găsească o soluţie de consens în problema dată, de obicei nu mai mult de opt persoane. Strategia, în această situaţie, este apreciată de un
    observator calificat şi constă în a avea o idee bună, relativ la ce este de apreciat la un candidat.

    Criteriul poate, de exemplu, include aprecieri în domeniul:
    I. Comunicării
    II. Judecăţii
    III. Raţionamentului
    IV. Persuasivităţii
    V. rezolvării problemei

    Candidaţii trebuie să se gândească la ce caracteristici vor fi examinaţi de observatori, astfel încât, în momentul apariţiei unei oportunităţi, să-şi poată demonstra abilităţile. Este important să-ţi aduci o astfel de contribuţie, încât observatorii să nu aibă ce comenta asupra acestui lucru. Poţi fi un ascultător activ şi un participant total, dar fără să contribui cu ceva, nu poţi fi apreciat.

    Iată câteva strategii simple:
    Învaţă numele fiecărei persoane din grup şi foloseşte-l cât mai frecvent
    Rezumă poziţiile celorlalţi înainte să-ţi prezinţi propriile idei sau soluţii
    Ajută grupul, să te înţeleagă, argumentând înainte de a expune concluziile
    Când este nevoie, reaminteşte grupului, obiectivele discuţiei sau exerciţiului, sau timpul
    pe care îl aveţi la dispoziţie
    Găseşte puncte de bază comune, apelează la valori commune
    Spre sfârşitul exerciţiului, fă declaraţii care să rezume discuţiile, dacă poţi!
    Ia notiţe şi ia-ţi responsabilitatea de a fi scribul grupului, în mod special când concluziile
    sau soluţiile au fost convenite
    Punctul de vânzare unic (“Unique Selling Point” - AVV)
    AVV-ul este un termen specific activităţilor de vânzare. Conceptul care se ascunde în spatele
    AVV-ului, este că dacă există un lot de produse similare, atunci AVV-ul face ca produsul tău să fie perceput ca diferit, unic şi mai bun.
    Poate fi acest concept utilizat pentru selecţia candidaţilor? Dacă există o listă ocultă, să spunem şase candidaţi aleşi dintr-o sută, fiecare din cei şase este potrivit pentru slujbă. Depinde numai de tine să-ţi demonstrezi AVV-ul pentru poziţia oferită.
    Pune-ţi o întrebare simplă: “Ce am eu de oferit care mã face special de diferit de alti
    candidati? Ce mã face pe mine sã fiu mai potrivit decât altii? Care sunt « AVV »-urile
    mele?”
    Ai talente speciale, sau experienţă care te-ar aduce mai aproape de specificul slujbei? Poţi să-ţi completezi cunoştinţele şi să ridici calitatea slujbei oferite?

    Aminteşte-ţi că cel care ia interviul trebuie să aleagă de obicei, într-o singură zi, deci conceptul de AVV se poate transforma într-o întrebare de plumb:
    Spune-mi de ce te-aş alege tocmai pe tine?

    Cum anticipezi întrebările
    Nimeni nu se potriveşte perfect, pentru nici o slujbă. Nimeni nu întruneşte toate aspectele curente pentru o slujbă. Orice intervievator va încerca să identifice şi să “tatoneze” domeniile din educaţia de bază sau experienţa ta care nu se ridică la nivelul specificaţiei. Acestea sunt zonele care te pun pe tine şi pe intervievator în faţa unui risc.
    Înaintea interviului poţi să te aştepţi, să te pregăteşti să fii întrebat despre aceste probleme. În domeniile în care eşti bun (talent, calificare, experienţă) o să-ţi vină foarte uşor să răspunzi la întrebări.
    Oricum tu te cunoşti mai bine decât intervievatorul şi eşti cel mai în măsură să ştii unde ai putea cădea în faţa standardului impus de exigenţele slujbei şi exigenţele intervievatorului, deci este foarte important să-ţi exersezi răspunsurile. Dacă vei anticipa corect felul în care îi vei răspunde intervievatorului, că lipsa ta de talent şi de experienţă nu reprezintă o problemă şi dacă vei insista pe talentele şi experienţa, cele mai relevante pe care tu le posezi cel mai bine, atunci nu vei mai avea absolut nici o problemă pentru a putea fi candidatul forte pentru slujba respectivă.

    Aminteşte-ţi că, intervievatorul se gândeşte deja că poţi obţine slujba, altfel nu ai putea fi în acel loc, deci trebuie doar să-i dai siguranţă că este aşa.

    Obiectul interviului
    Este foarte important ca obiectivul interviului să fie foarte clar, dar nu este întotdeauna aşa cum te-ai putea aştepta, pentru a obţine o slujbă.
    O vorbă de duh, îţi spune că: “Dacă nu ştii încotro te îndrepţi, vei sfârşi în cu totul altă
    parte”. Acest lucru este valabil şi în cazul interviurilor.

    Obiectivul tău poate fi:
    să ajungi pe o listă “scurtă”
    să fii intervievat de un “line manager”
    să afli dacă doreşti cu adevărat slujba sau dacă doreşti doar să lucrezi pentru organizaţie

    Toate reprezintă un set de obiective perfect legitime. Dacă-ţi cunoşti obiectivul urmărit, vei fi în măsură să-ţi croieşti şi răspunsuri corespunzătoare.
    De exemplu, dacă intervievatorul este de la PERSONAL, ar fi o pierdere de vreme să-i vorbeşti despre abilităţile tale tehnice. Este mult mai bine să te concentrezi asupra motivaţiilor, spiritului de echipă şi valorilor.

    Înainte de a-ţi planifica interviul, identifică-ţi şi aşterne pe hârtie, obiectivele pe care doreşti să le atingi la interviu, ca de exemplu:

    obiectivul acestui interviu este ….
    trebuie să-mi canalizez răspunsurile înspre …..
    punctele pe care trebuie să le trec în revistă pentru atingerea obiectivului urmărit sunt ….
    Poziţia cea mai bună la interviu

    Câteva cercetări interesante sugerează care este locul cel mai potrivit, în ordinea de intrare a intervievaţilor, pentru a-ţi mări şansele de a fi selectat.
    Potrivit acestor cercetări, să fi intervievat primul este cel mai rău. Adesea, nu managerii sunt cei care iau interviurile. Chiar şi specialiştii de personal, nu sunt prezenţi întotdeauna. Deseori, durează puţin timp până ce intervievatorul se încălzeşte şi ajunge la viteza de intervievare normală. Acest lucru este cu atât mai sugestiv, în cazul unui grup de intervievatori. Durează puţin, până stabileşti, până descoperi întrebările potrivite şi în general până “intri în intervievare”.

    Aproape la fel de rău este să fii intervievat ultimul din ziua respectivă. După prânz
    intervievatorul trebuie să-şi intre din nou în ritmul normal şi nu o face imediat la cote maxime.
    Ultimul intervievat este de obicei “tăiat”, în ceea ce priveşte acordarea timpului şi a atenţiei. Cinci minute tăiate dintr-un interviu de 40 de minute î-ţi reduc şansele de a da informaţii pozitive cu 12.5%. Dacă toţi intervievaţii sunt la fel de buni ca şi tine, acest procent este semnificativ.
    Câteodată nu este posibil să-ţi reprogramezi interviul, caz în care trebuie să apelezi la toate
    celelalte strategii. În orice caz, merită întotdeauna să telefonezi să vezi dacă poate fi făcută vreo schimbare. Cea mai bună poziţie este penultimul din zi.
    Câteodată candidaţilor li se dă posibilitatea alegerii momentului. Deci, ai grijă, alege bine!

    Cum exersezi lauda de sine
    Este o parte a moştenirii noastre culturale să nu vorbim despre noi înşine şi în mod sigur nu
    despre realizările noastre. Doar prin întrebări, cel care selectează, nu află cât de bun eşti, dacă nu-i spui. Este problema candidatului să se asigure că efortul intervievatorului este păstrat la minimum, deci trebuie să depăşească această tendinţă culturală de autodezaprobare.

    Exersează, deci, în a te lăuda. Fă o listă cu:
    5 realizări personale sau
    5 talente (calităţi) sau
    5 lucruri la care eşti bun sau
    5 lucruri de care eşti mândru în activitate

    Apoi invită un coleg sau un prieten şi renunţă, la alegere, la câte două din lista de cinci. Ai apoi cinci minute să-l convingi că cele două poziţii pe care le-ai scos trebuie puse la loc în listă.
    Exerciţiul va dovedi o excelentă experienţă în a vorbi despre tine în timpul în care ai realizat ceva sau ţi-ai dovedit talentul în muncă.
    La sfârşitul exerciţiului, prietenul poate să-ţi spună dacă cele două poziţii se pot întoarce înapoi în listă. Motivaţiile pe care tu le expui vor fi extrem de folositoare ca “feed-back”. Poţi să-l întrebi pe prietenul tău dacă sună ca o laudă de sine. Răspunsul obişnuit este “NU”. Vorbeai doar despre tine.

    CUVINTE CHEIE
    adaptabilitate emoţională
    afirmaţii despre tine
    aplicant
    aplicaţie

    Avv-argument unicat al vânzării
    “bâzâit” în exprimare
    bugetare zero
    candidat puternic
    centre de apreciere
    înfăţişare profesională
    intervievat
    intervievator
    interviu
    job
    persuasiune
    “picior de lemn”
    punct unicat de vânzare
    relatare a carierei
    scrisoare de însoţire
    slujbă
    strategie de precondiţionare a
    interviului

  2. Sorin Says:

    “decenta si formala”-Mereu la interviuri mi-am luat o camasa.Dar doar la interviuri si in primele zile de munca.Apoi tinuta sport,tricou,hanorac etc.
    “ca nu este bine sa vorbesti de salariu”-Mie mi se pare o prostie sa nu vorbesti de salariu.Si sa nu zici cat crezi tu ca “valorezi”.Si acum stiu cu siguranta cat valorez…
    “raspunsuri prestabilite”-Nu exista asa ceva.Te gandesti la anumite raspunsuri dar face to face cu angajatorul de obicei vin alte raspunsuri si alte intrebari.
    “Simtiti-va confortabil in pielea voastra si nu fiti disperat”-Conteaza cat mai mult sa fi natural.
    “a sinceritatea este o conditie de baza pentru a trece un interviu cu brio, veti vedea ca unora le place sa fie mintiti frumos”-De obicei am spus adevarul.Dar din cand in cand e bine sa omiti adevarul si sa spui o minciuna nevinovata.

Leave a Reply